Probleme de morfologie şi de sintaxă

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


 

Utilizarea prepoziţiilor
1. Când se indică reciprocitatea, articularea nehotărâtă, respectiv hotărâtă, a termenului determinat impune folosirea prepoziţiei între, respectiv a prepoziţiei dintre:
Ex.: Se face o distincţie între priorităţile pe termen scurt, care se aşteaptă a fi realizate în termen de unul până la
doi ani, şi priorităţile pe termen mediu …
2. Regula articulării termenului determinat din construcţiile cu dintre şi cu între nu este strictă. După substantive precum delimitarea, distincţia, corelaţia, legătura, schimbul, relaţiile, distanţa [pe lângă care se subînţelege un participiu ca făcut(ă), operat(ă), produs(ă) etc.] pot apărea atât prepoziţia între, cât şi prepoziţia dintre: distanţa dintre/între Bucureşti şi Ploieşti, legătura dintre/între cele două puncte.
3. Utilizarea prepoziţiilor cu sens partitiv din şi dintre depinde de tipul determinantului: prepoziţia din se foloseşte atunci când termenul al doilea este la singular şi implică ideea de întreg divizibil; prepoziţia dintre impune totdeauna ca termenul al doilea să fie la plural şi să conţină ideea de cantitate numărabilă ( ):
Ex.: Consiliul instituţiilor de finanţare creditoare a decis să vândă afacerea sau o parte din afacere unei părţi terţe.
O parte dintre migranţii internaţionali sunt muncitori calificaţi sau cu înaltă calificare.
În limitele bugetului maxim estimat, modificările cumulate care nu depăşesc 20 % din contribuţia maximă a Comunităţii…
Astfel, ţinând seama de criteriile descrise în decizia de deschidere a procedurii, simularea arată că 49 % dintre jocuri ar fi fost eligibile.
Doi dintre cei trei utilizatori care au cooperat au contestat această concluzie, dar nu au furnizat nicio
dovadă în sprijinul cererii lor.
4. În cazul pluralelor omogene se foloseşte prepoziţia din:
Ţinând cont de natura complementară şi motivaţională a subvenţiilor comunitare, cel puţin 40 % din
costurile proiectului trebuie finanţate din alte surse.
5. Regimul prepoziţional corect al verbului a consta este cu prepoziţia în, iar nu cu prepoziţia din: a consta în, iar nu a consta din.
Ex.: Măsurile compensatorii propuse la început de Austria constau în vânzarea participaţiilor BAWAG-PSK la Banca Naţională a Austriei şi a proprietăţilor imobiliare din Viena.
6. Se recomandă utilizarea prepoziţiei datorită (sinonimă cu prepoziţiile mulţumită, graţie), care impune dativul, în contexte pozitive.
Este corect:
Într-adevăr, Comisia consideră că eventualele câştiguri obţinute din procesul bilateral pot stimula procesul multilateral, datorită dezbaterilor mai aprofundate şi a alinierii mai riguroase a poziţiilor rezultate din abordările bilaterale.
Este incorect:
Comisia a informat Germania cu privire la iniţierea procedurii în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, datorită îndoielii privind compatibilitatea măsurii cu Tratatul CE.
7. În contexte neutre sau negative se poate folosi locuţiunea prepoziţională din cauza:
Ex. În trecut, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a făcut paşi (prea) mici pe calea consolidării statului de drept, în principal din cauza slăbiciunilor structurale existente ale instanţelor şi în punerea în aplicare a legilor, a administraţiei publice politizate şi slabe, a corupţiei şi a crimei organizate; astăzi, suntem martorii unor anumite progrese în aceste domenii.
8. În principiu, prepoziţiile trebuie repetate înaintea fiecărui termen coordonat. Omiterea lor este permisă atunci când nu este posibilă nicio confuzie (când noţiunile exprimate formează o unitate, când părţile de propoziţie coordonate au acelaşi determinat şi mai ales când forma lor indică acest lucru).
Ex.: Pentru activarea compostului pot fi folosite preparate pe bază de plante sau de microorganisme. (A se nota
că, dacă nu este precedat de prepoziţia „de”, cuvântul „microorganisme” poate fi interpretat ca subiect.)
În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte ceea ce este
necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.

Singular/plural
Atunci când, alături de forma de singular a unor părţi de vorbire, apare şi forma de plural:
— terminaţia de plural se adaugă în paranteze rotunde după cuvântul la singular şi este lipită de acesta dacă pluralul se formează prin adăugarea desinenţei corespunzătoare la forma de singular, fără alte modificări;
— forma de plural se scrie integral, în paranteze rotunde, cu spaţiu între forma de singular şi paranteza de deschidere, dacă tema cuvântului prezintă alternanţe fonetice înaintea adăugării desinenţei de plural sau dacă forma de plural este complet diferită de aceea de singular
Ex.: Planul (planurile) de gestionare a riscului de inundaţii este (sunt) revizuit(e) şi, dacă este necesar, actualizat(e).


Norme ale limbii române I — punctul

Norme ale limbii române II — virgula

Norme ale limbii române III

Norme ale limbii române IV

Norme ale limbii române V

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord

Norme ale limbii române V

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


 

Numeralul
1. În limba română, numeralele cardinale până la nouă inclusiv se scriu cu litere.
Ex.: două loturi de; cele 12 întreprinderi
2. Numeralele ordinale se scriu de regulă cu litere.
Ex.: al treilea paragraf; a treizeci şi doua sesiune
3. Numeralele ordinale compuse cu numeralul două se folosesc atunci când substantivul determinat este de genul feminin.
Ex.: a douăsprezecea parte; pentru a douăzeci şi doua oară
4. Numeralele ordinale compuse cu numeralul doi se folosesc atunci când substantivul determinat este de genul masculin sau neutru.
Ex.: al doisprezecelea considerent; al douăzeci şi doilea reclamant
5. Pentru numeralele ordinale compuse cu cinci formele corecte sunt
la masculin: al cincilea, al cincizeci şi cincilea
la feminin: a cincea, a cincizeci şi cincea.
6. Numeralele însoţite de unităţi de măsură exprimate prin simboluri sau abrevieri se scriu cu cifre.
Ex.: 250 kg, 475 kw, 70 DEM
7. Se folosesc obligatoriu cifrele în următoarele cazuri:
– pentru exprimarea datei, a temperaturii, a distanţelor, a procentajelor, a numărului de voturi
Ex.: 247 de voturi pentru, 2 voturi contra şi 3 abţineri
8. În limba română, ECU (European Currency Unit) se scrie cu majuscule şi nu are plural.
9. Numele monedei europene euro se scrie ca atare şi nu are plural. Simbolul folosit în tabele este EUR.
10. Milioane euro se prescurtează MEUR.
11. Cele şapte cifre romane sunt: I = 1; V = 5; X = 10; L = 50; C = 100; D = 500; M = 1000.
12. În exprimarea sumelor, atât abrevierea, cât şi simbolul monedei se scriu după sumă şi se lasă un spaţiu între sumă şi abreviere sau simbol:
Ex.: 2 750 EUR; 2 400 FRF
200 £; 69 €
13. Pentru milioane şi miliarde se folosesc denumirile întregi:
Ex.: 10 milioane EUR, 10 miliarde EUR
14. În cazul exprimării datei cu cifre, zilele şi lunile de la 1 la 9 nu sunt precedate de cifra 0.
Este corect: 1.3.2008, iar nu 01.03.2008
15. În limba română se foloseşte prepoziţia de după numerale mai mari de 19.
Ex.: 19 locuitori, 20 de locuitori, 20 de milioane
16. De asemenea, prepoziţia de se foloseşte în faţa unui al doilea substantiv însoţit (determinat) al numeralului, atunci când milioanele şi miliardele sunt redate prin cuvinte, iar nu prin cifre:
Ex.: 20 de milioane de locuitori, 20 de miliarde de euro
17. Prepoziţia de nu se foloseşte după numerale zecimale:
Ex.: 4,775 milioane de euro, 21,775 milioane de euro
18. În cazul sumelor, prepoziţia de nu se foloseşte atunci când denumirea monedei este redată prin abrevierea sau simbolul corespunzător, iar nu prin denumirea întreagă; similar, prepoziţia este omisă atunci când substantivul însoţit apare abreviat în scris:
Ex.: 20 EUR, 20 000 EUR, 20 de milioane EUR, 20 p., 20 kg
19. La comparativul de inegalitate al adjectivelor care exprimă cantităţi sau dimensiuni, termenul al doilea se introduce prin prepoziţia de, iar nu prepoziţia decât, când arată măsura şi conţine un numeral.
Ex.: Prezenta directivă se referă la preambalaje care conţin produse lichide cuprinse în anexa III, măsurate în funcţie de volum în scopul vânzării în cantităţi unitare egale sau mai mari de 5 mililitri şi mai mici sau egale cu 10 litri. Greşit:…mai mari decât

Spaţiul insecabil (ALT 2 2 5 sau SHIFT CTRL SPACE)
1. Se foloseţte pentru a permite ca anumite elemente în succesiune într-o secvenţă să nu apară la capăt de rând separat de elementul care le precedă.
2. Se foloseşte astfel spaţiul insecabil:
– înainte şi după cratimă, linia de dialog şi de pauză ( – , − );
– între grupurile de trei cifre ale numerelor întregi (6 257 300);
– între numere şi unităţi de măsură (700 EUR, 30 kg), între numere şi semnul de procent, simbolul pentru gradele Celsius (25 %,
13 oC), între semne aritmetice şi numere (± 5, + 4), între abrevierea nr. şi numărul care urmează (nr. 78).

Prepoziţiile
1. Prepoziţia pe precede obligatoriu pronumele relativ care în acuzativ.
Ex.: Cartea albă recunoaşte progresele pe care le-au făcut deja ţările din Europa Centrală şi de Est.
2. Prepoziţia de către introduce complementul de agent exprimat printr-un nume cu trăsătura
semantică [+uman].
Ex.: Institutul a fost fondat în anul 1965 de către universităţile olandeze.
3. Atunci când complementul de agent este un substantiv propriu, prezenţa prepoziţiei către nu este obligatorie.
Ex.: Se acceptă amendamentele adoptate de (către) Organizaţia Maritimă Internaţională.

Scrierea cu caractere cursive
1. Pentru scrierea cuvintelor şi a expresiilor în limba latină: ad litem, ad litteram, ad interim, ad valorem, de facto, de iure, de minimis, ex ante, ex post, inter alia, litis denuntiatio, mutatis mutandis, prima facie, res iudicata, statu quo
2. Expresiile ad hoc, ad interim şi post mortem au fost preluate în limba română sub forma ad-hoc, respectiv ad hoc, ad-interim, respectiv ad interim, şi post-mortem. Este greşită scrierea cu caractere cursive a acestor expresii atunci când conţin cratimă.
3. Pentru scrierea cuvintelor, a expresiilor, a citatelor, a numelor de documente sau a denumirilor de instituţii în limbi străine:
Ex.: Capitolul 2, Aeronautical Mobile Service, secţiunea 2.1, Air-ground VHF communication system characteristics, şi secţiunea 2.2, System characteristics of the ground installations, din anexa 10 a OACI, volumul III, partea 2.
4. Nu se recomandă utilizarea în acelaşi timp şi a literelor cursive, şi a ghilimelelor (dubla subliniere).
5. În interiorul unui text scris cu caractere cursive, o sintagmă care în mod normal ar trebui scrisă cu caractere cursive se scrie cu caractere drepte de rând:
Ex.: Direcţia Generală Educaţie şi Cultură (DG EAC) şi-a întemeiat asigurarea pe un set cuprinzător de
controale, nu doar pe procedura de evaluare a declaraţiei ex ante.


Norme ale limbii române I — punctul

Norme ale limbii române II — virgula

Norme ale limbii române III

Norme ale limbii române IV

Probleme de morfologie şi de sintaxă

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord

Norme ale limbii române IV

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


Bara oblică

1. Bara oblică nu este precedată sau urmată de blanc.
2. Se foloseşte:
– în formule distributive care cuprind unităţi de măsură abreviate (km/h) sau neabreviate (kilometri/oră) şi în abrevierile c/val (contravaloare) şi m/n (motonavă);
– pentru a indica alternative sau mai multe opţiuni:
Ex.: fotografii şi/sau desene ale unui vehicul reprezentativ, mijloace de identificare a tipului, dacă sunt prezente pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată
Cratima
1. Cratima nu este precedată sau urmată de blanc.
2. Se scriu cu cratimă formele articulate ale împrumuturilor şi ale toponimelor al căror final prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare: acquis-ul, Bruxelles-ul, site-ul.
3. Articolul sau desinenţa se ataşează fără cratimă la împrumuturile terminate în litere din
alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română:
Ex.: cardul, leasingul, macroul (în context informatic), rectoul, serverul, summitul, trendul, versoul
4. Tot cu cratimă se scriu anumite derivate cu prefixele ex– „fost” (ex-prim-ministru, ex-preşedinte), ante-, post-, care au ca bază un an calendaristic (ante-’89, post-’89), sau pro– şi non– (în abrevierile pro-UE, non-UE) etc.
5. Derivatele obişnuite formate cu aceste prefixe se scriu într-un singur cuvânt (preaderare, proeuropean, postcomunist, interregional, nonviolenţă, antipersonal).
6. Scrierea derivatelor cu prefixele ne- şi non- trebuie întotdeauna verificată în DOOM. Astfel, este acceptată forma
neguvernamental, dar este considerată incorectă forma nonguvernamental.
Apostroful
Marchează, în indicarea anilor calendaristici, absenţa primei sau a primelor două cifre:
Ex.: ’918, ’89, anii ’90, ante-’89
Scrierea cu literă mare sau mică
Cu literă mare
– denumirile organelor şi organizaţiilor naţionale şi internaţionale, precum şi ale instituţiilor (cu excepţia cuvintelor de legătură)
Ex.: Comisia Europeană, Parlamentul European, Asociaţia Europeană a Liberului Schimb, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Ministerul Afacerilor Externe
– primul cuvânt din denumirile documentelor de importanţă naţională şi internaţională
Ex.: Programul naţional de aderare a României la Uniunea Europeană
– denumiri de titluri oficiale şi onorifice
Ex.: Ministrul Afacerilor Externe, Înaltul Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi
– numele geografice şi teritorial-administrative (cu excepţia cuvintelor de legătură)
Ex.: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Marele Ducat al Luxemburgului
– numele lunilor în datele sărbătorilor legale
Ex.: 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 9 Mai
– toate cuvintele (cu excepţia cuvintelor ajutătoare aflate în interiorul denumirii) care formează denumirile evenimentelor şi ale marilor epoci istorice, ale sărbătorilor laice sau religioase, naţionale sau internaţionale. Când se află la începutul denumirii, şi cuvintele ajutătoare se scriu cu iniţială majusculă
Ex. Al Doilea Război Mondial (cu genitiv/dativ celui de Al Doilea Război Mondial)
Antichitatea
Evul Mediu
Primul Război Mondial
Ziua Europei
Ziua Internaţională a Muncii
– primul cuvânt dintre cele care formează denumiri de fonduri:
Ex.: Fondul de coeziune
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
– primul cuvânt dintre cele care formează denumirile organelor/organismelor de conducere şi ale compartimentelor din cadrul instituţiilor:
Ex.: Biroul permanent (al Camerei Deputaţilor)
Comisia pentru afaceri juridice (din Parlamentul European)
– primul cuvânt dintre cele care formează numele ştiinţifice latineşti de specii animale şi vegetale:
Ex.: Chylamys islandica
Gossypium herbaceum L.
– acronimele
Ex.: Cenelec, Comett, Tempus, Phare
Cu literă mică
– denumirile funcţiilor de stat, politice şi militare
Ex.: deputat, prim-ministru, preşedinte, secretar, general
– numele lunilor anului şi ale zilelor săptămânii
Ex.: martie, miercuri
– numele de popoare
Ex.: englez, francez, român
– sintagma stat membru (atât la singular, cât şi la plural)
Ex.: Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Abrevieri
1. În limba română, siglele se pot scrie fie folosind punctul după fiecare literă, fie fără punct.
2. Abrevierile care păstrează finala cuvântului (cca, dl, dna), simbolurile majorităţii unităţilor de măsură (m, km) şi simbolurile unor termeni din domeniul ştiinţific şi tehnic (Cl pentru clor) nu sunt urmate de punct.
3. Abrevierea substantivului număr este nr., iar p. este abrevierea pentru substantivul pagină.
4. Abrevierea pentru expresia şi următoarele (referitor la alineate, articole, pagini, volume etc.)
se poate face prin şi urm. sau prin ş.u. şi corespunde unor abrevieri specifice în alte limbi.
Ex.:
EN et seq. (din limba latină: et sequens)
FR et ss. (et les suivant(e)s)
DE ff. (und folgende Seiten)
RO şi urm.; ş.u. (prima abreviere este mai frecvent folosită)

articol = art.
alineat = alin.
literă = lit.
punct = pct.

 


Norme ale limbii române I — punctul

Norme ale limbii române II — virgula

Norme ale limbii române III

Norme ale limbii române V

Probleme de morfologie şi de sintaxă

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord

 

Norme ale limbii române III

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


 

Semnele citării
1. În limba română citarea se face utilizând următoarele tipuri de ghilimele: „…” (de regulă) şi «…» (pentru citate incluse în cadrul altui citat).
Cu tastatura obţinem ghilimelele româneşti cu combinaţia ALT 0 1 3 2 (tastatura numerică) şi ALT 0 1 4 8.
2. Dacă un citat este inclus într-un alt citat care, la rândul său, este inclus într-un alt citat, se foloseşte din nou primul tip de ghilimele: „…«….„…” …»…”.

Parantezele
1. Parantezele rotunde şi cele drepte pot fi clasificate astfel:
– nivelul 1: (…)
– nivelul 2: […(…)…]
– nivelul 3: (…[…(…)…]…).
2. Dacă există paranteze în cadrul altor paranteze, parantezele din exterior sunt drepte.
3. Atunci când un text este citat parţial, pasajul omis se înlocuieşte prin puncte de suspensie între paranteze drepte: […].
4. Parantezele se folosesc şi pentru a nota opoziţia singular/plural a substantivelor şi a adjectivelor:.
Ex.: Cu toate acestea, denumirile ce conţin cuvintele „acid (acizi)…., săruri” figurează pe listă dacă nu se menţionează acidul (acizii) liber(i) corespunzător(i).

Punctul şi virgula
1. Se foloseşte pentru a separa două unităţi relativ independente într-o frază.
Ex.: Această dispoziţie nu aduce atingere aplicării articolului 10; schimburile de date personale au loc exclusiv în conformitate cu dispoziţiile titlurilor II-IV din prezenta convenţie.
2. Se foloseşte, de asemenea, pentru a separa elementele unei enumerări precedate de o teză introductivă urmată de două puncte

Două puncte
1. Precedă o enumerare care cuprinde mai multe elemente, introduse sau nu prin cifre, litere sau liniuţe.
Ex.: La sfârşitul exerciţiului, prefinanţările în curs sunt evaluate la sumele iniţiale plătite minus: sumele
rambursate, cheltuielile eligibile închise, cheltuielile eligibile estimate neînchise încă la sfârşitul exerciţiului şi reducerile de valoare.
2. Acest semn de punctuaţie poate introduce un citat.
3. Atunci când nu este un citat şi nici nu constituie alineat nou, textul care este introdus prin două puncte începe cu literă mică:
Ex.: Momentan, acest lucru nu este valabil şi pentru televiziunea terestră digitală: măsura în discuţie este limitată
la zonele urbane cu o mare densitate a populaţiei, în care cablul în bandă largă este, de regulă, disponibil.

Linia de pauză
1. Este utilizată în cadrul titlurilor de capitole, de anexe etc. compuse din două (sau mai multe) părţi:
Ex.: Certificatul de origine al vehiculului – Declaraţia producătorului vehiculului de bază
2. Este utilizată în interiorul propoziţiei sau al frazei pentru a delimita cuvintele sau construcţiile incidente sau apoziţiile explicative. Se preferă linia de pauză acolo unde construcţia incidentă are în interiorul ei una sau mai multe virgule. În cazul în care incidenta urmează unei construcţii sintactice care este în mod normal urmată de virgulă, virgula se pune întotdeauna după construcţia incidentă:
Ex.: În timp ce doar câteva tipuri de nereguli detectate ca urmare a controalelor fizice pot fi constatate prin controale ex post – ambele forme de verificare fiind indispensabile procesului global de control –, aceste cifre sugerează totuşi faptul că atât controalele fizice, cât şi cele de substituţie ar putea fi mai bine orientate.
3. Linia de pauză poate fi utilizată în construcţiile eliptice, pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ
Ex.:Cu privire la constatările din reexaminările intermediare privind cele două societăţi, se consideră adecvată modificarea taxei antidumping aplicabile societăţii X la 35 %, iar societăţii Y – la 10 %.

Punctele de suspensie
În citate, punctele de suspensie între paranteze pătrate, […], marchează lipsa unui cuvânt sau
a unui fragment.


 

Norme ale limbii române I — punctul

Norme ale limbii române II — virgula

Norme ale limbii române IV

Norme ale limbii române V

Probleme de morfologie şi de sintaxă

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord

Norme ale limbii române II — virgula

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


 

Virgula

În propoziţie
1. Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat.
2. Nu se pune virgulă înainte de etc. şi ş.a.m.d.
3. Nu se pune virgulă înaintea conjuncţiei şi.
4. Se pune virgulă într-o enumerare înainte de precum şi.
Ex.: Comisia a iniţiat o procedură din oficiu pentru presupusa încălcare a articolului 85 alineatul (1)
din Tratatul CEE împotriva a 17 producători de materii colorante stabiliţi în interiorul şi în exteriorul pieţei comune, precum şi împotriva a numeroase filiale şi reprezentanţe ale acestor întreprinderi.
5. Se pune virgulă înainte de dar şi.
Ex.: Aceste situaţii apar în special în localităţile rurale, dar şi în cele urbane.
6. Se pune virgulă între părţi de propoziţie coordonate prin juxtapunere.
Ex.: Reţeaua preuniversitară se compune din şcoli profesionale, complementare sau de ucenici şi şcoli speciale postliceale şi tehnice.
7. Complementul direct şi complementul indirect, aşezate după predicat, nu se despart prin virgulă.
Ex.: Acordul European între România şi UE stipulează cooperarea în aceste domenii.
8. Construcţiile gerunziale şi participiale aşezate la începutul propoziţiei se despart prin virgulă de restul propoziţiei.
Ex.: Luând în considerare lucrările conferinţei, Comisia urmează să prezinte propuneri relevante.
9. Un complement circumstanţial aşezat înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a complementelor se intercalează între virgule.
Ex.: Din 1919, după colapsul Imperiului şi al dinastiei de Hohenzollern, Adenauer a propus reorientarea politicii germane în direcţia unificării europene.
10. Conjuncţiile însă, deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se despart prin virgulă.
Ex.: Liberalizarea totală a circulaţiei capitalurilor nu a fost totuşi realizată decât recent în interiorul Comunităţii.
11. Conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate în interiorul propoziţiei, se pun între virgule.
Ex.: Curtea arată însă că diferenţierea cuantumurilor egalizării, ca urmare a condiţiilor reale de producţie, tinde să recunoască diferenţele care există în fapt în vederea asigurării unui beneficiu egal pentru cazurile comparabile şi, prin urmare, a evitării discriminărilor.
12. Conectorii cu caracter corelativ (nici…, nici; atât…, cât şi…; nu numai…, ci şi…) se despart prin virgulă.
Ex.: Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declaraţii sau informaţii, atât de la operatorii solicitanţi, cât şi de la alţi operatori sau instituţii ale statului.
13. Perechea nici… şi nici nu se desparte prin virgulă

În frază
Coordonarea:
Se pune virgulă
– între propoziţii coordonate prin juxtapunere. Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau disjunctiv nu se despart prin virgulă.
Ex.: Comisia examinează cazurile de discriminare şi ia deciziile necesare după consultarea statelor membre interesate.
– între corelative, când sunt legate prin nici…, nici; nu numai (că)…, ci, dimpotrivă;
Ex.: Această prevedere nu numai că nu aduce atingere principiului constituţional al înfăptuirii justiţiei, ci, dimpotrivă, contribuie la realizarea sa.
– între coordonate adversative legate prin conjuncţiile dar, însă, iar, ci;
Ex.: Sistemul juridic este încă fragil, iar deciziile de politică economică nu au fost luate întotdeauna într-un mod coerent.
Subordonarea:
1. Subiectivele şi predicativele nu se despart prin virgulă de regentă.
Ex.: Trebuie ca aceste două probleme să fie analizate în cadrul fazei de preaderare a României.

2. Propoziţia atributivă:
a) Atributiva explicativă se desparte prin virgulă de cuvântul pe care îl determină.
Ex.: Noi modificări, ce urmează să fie aprobate în acest an, contribuie la alinierea legislaţiei româneşti la cea comunitară.
b) Atributiva determinativă nu se desparte prin virgulă de cuvântul pe care-l determină.
Ex.: Obiectivul este promovarea unei arhitecturi care să includă o reţea naţională de bază.
3. Completivele directe şi indirecte aşezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta.
Ex.: Comisia doreşte ca agricultura să devină mai competitivă pe pieţele mondiale.
4. Circumstanţialele de loc, timp şi mod se despart prin virgulă când sunt aşezate înaintea regentei şi când nu se insistă în mod deosebit asupra lor.
Ex.: Pe măsură ce se încheie acorduri europene cu noi state, statele în cauză sunt incluse în această strategie.
5. Cauzala se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îl are în frază.
Ex.: Liberalizarea totală a circulaţiei capitalurilor nu a fost realizată decât recent, deoarece controalele la care erau supuse acestea constituiau un instrument al politicii macroeconomice pentru majoritatea statelor membre.
6. Dacă, prin formularea cauzalei, autorul intenţionează să arate că ea exprimă singura cauză (sau singurele cauze) care justifică acţiunea din regentă, cauzala nu se mai desparte prin virgulă, indiferent de locul ei faţă de regentă.
Ex.: Directiva Consiliului nu a fost adoptată, deoarece nu a primit avizul conform al Parlamentului.
7. Condiţionala se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îl are în frază.
Ex.: Dacă rambursarea dobânzii şi amortizarea sunt asigurate din beneficiile de exploatare, banca poate acorda credite sau garanţii.
8. Propoziţia finală (circumstanţială de scop) nu se desparte prin virgulă de regentă atunci când se află după aceasta.
Ex.: Consiliul autorizează Comisia să înceapă negocierile necesare pentru aderarea statelor din Europa Centrală şi de Est.
9. Subordonatele consecutive se despart, în general, prin virgulă de regentă.
Ex.: Comisia adoptă dispoziţiile necesare, astfel încât să nu aducă atingere aplicării articolului 31.
10. Subordonata concesivă, aşezată înainte sau după regentă, se desparte întotdeauna prin virgulă.
Ex.: Deşi preţurile au fost aproape integral liberalizate, drepturile de proprietate asupra terenului nu sunt încă garantate în totalitate.
11. Adverbele respectiv şi inclusiv şi locuţiunea adverbială în special, când introduc structuri lămuritoare, precum şi locuţiunea adverbială şi anume sunt precedate de virgulă. De asemenea, sunt urmate de virgulă structurile sintactice pe care acestea le introduc
Ex.: Statele membre, respectiv autorităţile naţionale competente, asigură un nivel adecvat de protecţie a datelor.
12. Dacă adverbul respectiv şi locuţiunea adverbială în special sunt precedate de conjuncţia şi, se pune virgulă şi înainte, şi după adverb/locuţiunea adverbială
Ex.: În cazul unor vătămări corporale sau daune aduse bunurilor, ţara în care se produce prejudiciul trebuie să fie ţara în care s-au produs vătămarea şi, respectiv, daunele aduse bunurilor.
13. Când nu introduc în propoziţie structuri lămuritoare, adverbul inclusiv şi locuţiunea adverbială în special nu sunt precedate de virgulă; de asemenea, nu este precedat de virgulă adjectivul respectiv.
14. Conjuncţiile însă şi deci şi adverbul totuşi, aşezate în interiorul unei propoziţii, nu se izolează prin virgulă.
15. Conjuncţia aşadar şi locuţiunea conjuncţională prin urmare, aşezate în interiorul propoziţiei, se pun între virgule


 

Norme ale limbii române I — punctul

Norme ale limbii române III

Norme ale limbii române IV

Norme ale limbii române V

Probleme de morfologie şi de sintaxă

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord

Norme ale limbii române I — punctul

Institutul European din România a elaborat un ghid stilistic de traducere în limba română. Acesta cuprinde şi o parte de gramatică, pe care am extras-o în cele ce urmează. Nu am formulat eu regulile, nu am scris eu exemplele, astfel încât nici nu vă pot ajuta în caz de neclarităţi. Trebuie să lucrăm cu ceea ce avem până când se gândesc cei de la Academia Română să ne ajute măcar cu un ghid cuprinzător.

Surse:

ghid_stilistic_2008
000300-PIV-ro-2009
Ghid-practic-al-Departamentului-de-limba-romană-din-Direcţia-Generală-Traduceri-a-Comisiei-Europene


 

PUNCTUAŢIE

Punctul
1. Atunci când un enunţ se încheie cu paranteză, punctul se pune după paranteză.
Ex.:Datele din tabelul de mai sus se introduc la punctul 3 din tabelul „Calculul pentru tipurile de întreprinderi partenere sau legate”(privind întreprinderile legate).
2. Enunţul aflat între paranteze are punctul în interiorul parantezei.
Ex.: (Se completează toate rubricile din formularul-tip în limba română, prin tehnoredactare.)
3. Atunci când enunţul se încheie cu etc. sau ş.a.m.d. nu se utilizează încă un punct pentru a marca finalul.
Ex.: Desenele sau modelele reprezentând un ansamblu se numerotează după cum urmează: ansamblul 1A, iar părţile componente ale ansamblului se numerotează 2A, 3A etc.
4. Atunci când ultimul cuvânt din paranteză este etc., se pune punct şi după paranteză.
Ex.: În continuare, se prezintă studii de optimizare a exploatării şi a valorificării (funcţionare intermitentă, separare şi folosire a gazelor şi a altor componente utile, utilizare în trepte etc.).
5. Punctul se foloseşte în numerotarea subdiviziunilor unui capitol.
Ex.: 2.9.3. Sumele încasate necuvenit de la fond se recuperează de la furnizorii de servicii…
6. Dar, atunci când se face referire la o astfel de subdiviziune, nu se pune punct la final.
Ex.:Recuperarea sumelor prevăzute la punctul 2.9.3 se efectuează de casele de asigurări de sănătate
7. Nota de subsol, indiferent de conţinut (un cuvânt sau un enunţ) se încheie cu punct (semnul întrebării sau semnul exclamării, acolo unde contextul o cere).
8. Ca semn ortografic, punctul se foloseşte în abrevieri: nr., id., etc., nr. crt., î.H, d.H, a.Chr., p.Chr., cf. O propoziţie care are ca ultim cuvânt etc. nu are decât un punct. Cf. este abrevierea cuvântului latinesc confer, care înseamnă compară, a se vedea. Nu este corectă utilizarea acestei abrevieri cu sensul conform, urmată de cazul dativ.
9. Nu sunt urmate de punct:
— abrevierile care păstrează ultima literă a cuvântului abreviat: dl, dna, cca (excepţie: dr.)
— abrevierile denumirilor unităţilor de măsură şi ale elementelor chimice: g, km, Gcal, Cl, Mg
— abrevierile numelor punctelor cardinale: N, S, E, V
10. Siglele şi acronimele se scriu fără puncte: CEE, UE, ONU, UNESCO
11. Punctul se foloseşte pentru exprimarea cu ajutorul cifrelor a datei, precum şi a orei:
28.9.2007
ora 12.00 (ora Bruxelles-ului)
ora 9.0

 

Continuare

Norme ale limbii române II — virgula

Norme ale limbii române III

Norme ale limbii române IV

Norme ale limbii române V

Probleme de morfologie şi de sintaxă

Probleme de morfologie şi de sintaxă — chestiuni privitoare la acord